Asa cum stiti, de vreo sase ani, am realizat impreuna activitati minunate impreuna cu bunicii: work-shop-uri, spectacole, am petrecut alaturi de ei seri de Sabat cu totul speciale, am fost la picnic impreuna. Trebuie sa recunosc insa, ca o vizita obisnuita valoreaza 100 de zambete. Si nu scriu metaforic! Sunt 100 de varstnici evrei in Caminul Rosen, si fiecare din ei zambeste cu tot sufletul de fiecare data cand au vizitatori.

(more…)

Asa se intampla si cu blogul. Blogul a murit, Traiasca blogul.

Istoria (nu) se repeta. - Precum in vremurile de mult apuse,  regii, imediat ce mureau erau inlocuiti de urmasii lor, care faceau cum puteau sa ii duca munca la bun sfarsit, sau ba chiar sa intoarca foaia, incercat o alta abordare cu poporul. Acum, blogul nostru, departe de a fi rege sau de a se bucura de avutiile unuia, incearca din rasputeri sa vina cu ceva nou, sa faca din vechiul blog o amintire.

(more…)

La caminul Rosen a fost odata o gasca de prietene: dna Margoulis, dna Calinescu si domna Daisy. Mereu erau nedespartite, comentand stirile, punandu-ne la curent cu ultimile noutati din camin, si servindu-ne cu briose, ciocolata, suc si rasete. Si acum rad cand imi aduc aminte ca Paul a jucat table cu doamna Daisy … mdaaa, a mai castigat si Paul;) . Asta a fost odata…acum 5-6 ani. Si timpul nu iarta pe nimeni. Prima s-a dus doamna Daisy, apoi dupa o lunga suferinta doamna Calinescu. Ieri am aflat de la domnul director Perotta ca s-a stins si doamna Margoulis, in spitalul Elias. In ultimul timp dansa radea rar, era aproape mereu trista din cauza diabetului, care, dupa ce i-a cauzat amputarea ambelor picioare, continua sa-i faca probleme grave de sanatate. Dansa nu a avut relatii prea bune cu familie, am inteles totusi ca va fi inmormantata in Targoviste.
Ma gandesc ca acum, cele trei prietene sunt dinou in gasca, discutand, jucand table, remi, carti, exact ca pe vremuri… si asa vor straluci mereu in inimile tuturor care le-au cunoscut si le-au indragit.
“Stelele care cad, nu pier/Stelele care cad, se duc pe un alt cer” - le dorim sa se odihneasca in pace!

Zambetul dureaza o clipa, dar amintirile lui o viata intreaga

De multe ori este foarte usor sa faci pe cineva sa rada sau sa planga. Dar este greu sa aduci un zambet adevarat pe fata celui care are nevoie de el. Insa rasplata nu poate fi descrisa in cuvinte.
Este dimineata. Incetul cu incetul ne strangem cu totii in fata la Carrefour Unirea. “Stai un pic! dna Rothenstein ar mai vrea niste mere”. “Si doamnele Schrerer si Albin ar mai vrea cate ceva” (multumiri celeilate echipe de voluntari pentru sugestiile oferite – le-am pus in practica). Discutii si aventuri. Rataciti printre cotloanele de taina ale magazinului in cautare de bunatati delicioase si sanatoase am uitat cum trece timpul! Domnul sofer, care ne astepta, ne-a salvat. Pornim spre camin!
Au ajuns in curtea caminului, dupa multe amintiri depanate pe drum, 16 “viteji”: David, Florin, Marius, Alina, Nicoleta, Silvian, Alexandra, Andrei S., Vera, Andrei G., Silviu, Sofia, Daniel, Iolanda, Adrian si Georgeta (Gheorghe). “Ok, ne vom imparti in 3 echipe! Cine merge la bunicuti in camere si cine vrea sa se ocupe de carti si biblioteca?”
Inarmati cu voie buna, cadouri dulci sau amarui (n.r. ciocolata) si multe, multe idei am inceput. Ajunsi la depozitul volumelor am descoperit o adevarata comoara – o istorie in cuvinte si pagini pline de amintiri. Am selectat o prima parte din cele mai frumoase carti. La etajul 1 ne astepta una din “bunicile” noastre – dna. Fonea, pregatita, si rafturile ce au devenit noua casa a povestilor. In timp ce catalogam si aranjam rafturile, cred ca fiecare din noi revedea o imagine din momentul cand descoperise pentru prima data acea poveste si trairile legate de ea. Alaturi de noi a fost si Angelica, care ne-a incurajat la fiecare pas spre o treaba mult mai buna si atenta ?. Litere, autori si tari – colectia e aproape gata!
In tot acest timp, vizitand fiecare camera din camin, cealelalte echipe au povestit cu cei care au devenit familia noastra de suflet impartind pachetele, cadourile si incurajarile. Dar la un moment dat s-a intamplat ceva ciudat!!! Cu toti au disparut… “Ce fac? Unde se putea duce? Hai sa incercam in Salonul Galben”. Acolo…ei bine, nimeni! In holuri…nimeni! Un zgomot de veselie ne-a luminat. Bine-nteles ca domnul Radulescu ne astepta cu sotii, jocuri si glume. Oricat de intristati am fost datorita starii de sanatate a unora dintre bunici, nici un membru al echipei nu i-a putut rezista dumnealui. Este talentat cu adevarat!
Timpul a profitat de unul din marele lui avantaje si a fugit fara sa il observe nimeni. E deja ora 13. Ne indreptam spre terasa unde ne astepta o suka pregatita de staff-ul caminului si o noua supriza pentru bunici. Bogdan si Rica au venit pentru a-I incanta cu muzica traditionala si nu numai! Dar, inainte de a incepe masa, inainte de a canta, Daniel a explicat tuturor ce inseamna Sukot-ul, ce reprezinta el si traditiile specifice sarbatorii. Discutia, finalizata de o scurta cuvantare din partea lui Silvian a fost aplaudata. Imediat, in tonalitatile acordeonului “patronat” de Bogdan si acompaniat de vocea Ricai, aplauzele s-au transformat in cantec. Am cantat, ne-am ospatat si, impreuna ne-am bucurat de mica lumina pe care am reusit sa o aducem in acea zi.
Acest lucru a fost posibil datorita sponsorizarii oferite de Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania si Centrul Comunitar Evreiesc (JCC), sprijinului domnului administrator Babenco, al asistentei sociale Irina Predutoiu, a d-nei Mihaela-responsabila cu servirea mesei, si nu in ultimul rand a cantecelor lui Bogdan & Rica.
Le multumim tuturor pentru ca ne-au facut sa ne simtim ca acasa, alaturi de o mare familie care ne-a imbratisat cu multa caldura.
Deasemenea ii multumim si lui Marius Herscu pentru pozele pe care le-a facut.
Silviu Vexler & Nico

Pe scurt, duminica am fost prezenti “la datorie”,12 voluntari: Mark, Victor, Bobo, Flori, Marius P, Paul, Otilia, Marius H, Claudia, Silvia Simovici, dna Estera, si eu.
Le-am dus bunicilor puding si o prajitura, din pacate intr-un maraton alert prin camere (noi 12 oameni, bunicii cam 100).
Otilia le-a povestit bunicilor despre Sukot, apoi, fara vreo legatura cu Sukotul, in afara de ideea de bucurie si distractie, ne-am uitat la cateva scenete cu Toma Caragiu, Gica Petrescu, Dem Radulescu, Stela Popescu, am fredonat cateva melodii impreuna cu Doina Badea.
Mark a facut poze si s-a ocupat de regia tehnica;)
In atentia echipei care merge la camin duminica viitoare: Dna Albin ar dori o ciocolata de diabetici, si jumate de kg de rosii, dna Rothenstein vrea 1kg mere, Monica Schrerer vrea o ciocolata amaruie de diabetici. Nu uitati de poze (Cereti lui Mark) si cartele telefonice:)

(Mark add: vedeti ca Angelica vrea 3 poze… altfel o sa gasiti o modalitate sa o impacati; Trust Me, nu o vreti suparata)
Bunicii s-au bucurat de vizita noastra, si pentru noi toti aceasta a fost cea mai mare multumire si recompensa pentru efortul facut.
Cam atat deocamdata…Happy Sukot tuturor!

Voluntarii programului “Sa adoptam un bunic” au inceput cu bine noul an evreiesc, adica au facut mult bine bunicilor adoptivi de la Caminul Rosen, surprinzandu-i cu cadouri si un spectacol deosebit. Responsabili pentru sponsorizari au fost FCER, JCC si doamna Janina Ilie, fara efortul carora actiunea de duminica nu ar fi fost o reusita. Pachetele au fost pregatite de duminica trecuta de voluntari, coordonati de Daniel; la aceste pachete s-au adaugat merele obtinute de dna Janina dintr-o sponsorizare. Spectacolul a fost prezentat de Silvian Horn, iar artistii minunati -care au sters zece ani de pe chipurile bunicilor, asternand (in locul durerii, tristetii si resemnarii) zambete, bucurie si optimism - au fost: Radu Captari (care ne-a ajutat si la realizarea pachetelor pentru bunici), Bogdan Bratu (un artist extraordinar) si Natalia Guberna (cea care a fost alaturi de comunitatea evreilor si cu ocazia ultimului Purim) . Participarea voluntarilor a fost semnificativa, si tin sa urez bun venit unor noi voluntari in Bucuresti (voluntari activi insa in comunitatile din provincie, veniti la facultate in Bucuresti - mult succes la facultate si sa aveti un an plin de reusite ): Cristi (Einstein), Eliza, Magda; dar as vrea sa salut si revenirea in forta a unor noi voluntari din Bucuresti: Ina, Georgeta, Alex B, David, Andy si Mihaela P.
Asa cum mentionau Atti, doamna Janina, talentatii artisti care si-au adus contributia la acest spectacol, acest program este pentru si despre bunici, iar restul este nesemnificativ.
As vrea sa-i urez doamnei Janina, ca tot binele pe care doreste sa-l faca pentru bunici, in memeoria mamei sale, sa se intoarca - cel putin inzecit - in favoarea dansei, si sa fie sanatoasa, sa poata sa-i ajute pe bunici, atat de mult cat vrea.
Inchei dorind tuturor voluntarilor, indiferent de religie sau echipa, sa fim inscrisi in Cartea Vietii pentru un nou an in care sa fim mai buni si sa facem numai bine, mai ales bunicilor.